luni, 31 mai 2010

Filmul


Istorie

Prima proiecţie cinematografică publică a unui film, cu aparatul fraţilor Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în localul „Grand Cafe”, Boulevard des Capucunes. Filmul proiectat e intitulat La Sortie des Usines „Lumière” (Ieşirea din Uzinele Lumière). Un alt film foarte important a fost Sosirea unui tren în gară, care a rulat, imediat după premiera franceză, şi la Bucureşti.

Ilustraţie din presa vremii. Pe ecran: Stropitorul stropit (prima comedie - 1896)

Această dată de 28 decembrie 1895, marchează nu numai prima proiecţie cinematografică, ea marchează şi naşterea unei noi arte, arta cinematografică, cea de-a şaptea artă cum mai este cunoscută, şi o nouă industrie, industria cinematografică.

Filmul a fost multă vreme socotit ca un amuzament de bâlci, tratat cu dispreţ de oamenii serioşi. Mulţi din cei care au contribuit la temelia acestei noi arte de exprimare, şi-au început activitate exploatând câte un nickel odeon (în traducere liberă templu al artei de doi bani), cinematograful de mai târziu.

Primul promotor al noii arte şi industrii, se poate spune că a fost Louis Lumière. El realizează primele filme alegându-şi diferite subiecte hazlii din însăşi fabrica lor de aparate de fotografiat. Astfel au fost realizate pelicule ca Tâmplarul, Fierarul, Dărâmarea unui zid. Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viaţa de familie: Dejunul lui Bébé, Borcanul cu peştişori roşii, Ceartă între copii, Baia de mare, Partida de carţi, Partide de table, Pescuitul crevetelor. Fratele său Auguste Lumière, filmează câteva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatălui lor, una dintre ele numindu-se Femei care ard ierburi.

Louis Loumiere a fost primul operator de actualităţi. In iunie 1895, când proiecţia cinematografică se făcea numai sub titlu de experienţă, el filmează cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participanţilor coborând din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obţinut de fraţii Lumière cu prima proiecţie cinematografică, îi determină pe aceştia să angajeze operatori care să înregistreze pe peliculă aspecte din viaţa cotidiană. Aceştia sunt cei care au făcut posibilă apariţia jurnalului de actualităţi, documentarului, reportajului, precum şi primele montaje de film. Primul montaj de film îl realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (ieşirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului şi salvarea).

Fraţii Lumière, pun la punct pentru prima dată un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor alb negru se făcea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degrabă filme colorate decât filme color.

Primul regizor de film a fost Georges Méliès. Era un om bogat, conducea teatrul Robert Houdin, un teatru care prezenta printre altele şi numere de prestidigitaţie. Văzând proiecţiile cinematografice Lumière, îşi dă seama ce înseamnă noua descoperire pentru industria divertismentului. Cumpără şi el un aparat din Anglia, cumpără peliculă şi începe să filmeze. Primele filme nu se deosebesc ca idee de cele Lumière.

Dar întâmplarea, este descoperitorul trucajului cinematografic. Filmând un omnibuz trecând pe stradă, aparatul se blochează. Repornind-l pentru a continua filmarea, acum prin acel loc trece un dric. Developând apoi filmul şi proiectându-l efectul este spectaculos, un omnibus se transformă brusc într-un dric. Acesta este primul trucaj cinematografic. Trebuie remarcat faptul că mişcarea aparatului în spaţiu la acea data nu era folosită, imaginea obţinută fiind un fel de plan general, mai bine zis o scenă a unui teatru unde personajele intră spun ceva şi ies.

Primul film pe care-l realizează Méliès folosind trucajul, a fost Dispariţia unei doamne în octombrie 1896. Aceste dispariţii, combinate ulterior cu apariţii , devin un laitmotiv în filmele Méliès. El dezvoltă sistemul lanterna magică, aplicându-l în producţia Voiajul în lună (1902), prin crearea de iluzii optice deosebite.

Georges Méliès, este şi primul creator de film politic prin creaţia sa, Afacerea Dreyfus (1899). Filmările se făceau afară la lumina soarelui, cu decoruri pictate pe pânză. Fiind tributar teatrului realizările lui se fac fără mişcarea aparatului şi nefolosind montajul pentru schimbarea planurilor.

Între anii 1896-1912 Méliès realizează circa 500 de filme. Se remarcă în afară de Afacerea Dryfus, Voiajul în lună de care am vorbit mai sus şi Le sacre d'Edouard (1902) şi Cendrillon (Cenuşăreasa)-1899.

„Filmul Méliès”, este un film ordonat pe tablouri, nu secvenţe, ci aşa cum se prezintă acţiunea unei piese de teatru. Méliès în filmele sale pentru o mai mare atracţie foloseşte procedeul de film colorat al fraţilor Lumière, atunci când această nouă industrie intră în impas numărul spectatorilor scăzând. Acest lucru îl determină pe Méliès să crească producţia de filme artistice mai lungi ca metraj (200-300 m), pe unele chiar colorându-le, îndepărtând-se de miniaturile hazlii de bâlci.

Méliès nu a mai putut face faţă marilor companii de producţie apărute după 1910, fapt ce a dus la dispariţia lui de pe piaţa noii industrii, industria filmului. Însă în anul 1931 guvernul francez îşi aduce aminte de contribuţia lui în cotextul cultural al republicii şi-i acordă „Legiunea de Onoare”. Henry Langois, cel care creează arhiva de filme şi Cinemateca Franceză îi salvează marea majoritate a filmelor.

Nu putem vorbi despre începuturile cinematografului fără a aminti şi de un alt francez contemporan cu Fraţii Lumiére şi Méliès, un pasionat al noii arte şi industrii, Leon Goumont, producător de aparate de filmat şi proiecţie, cercetător în domeniul adaptării sunetului şi culorii filmului şi nu în ultimul rând producător de filme. În compania sa de producţie s-a realizat primul desen animat de către Emil Cohl şi a activat unul din cei mai buni regizori francezi ai epocii Louis Feuillade. Goumont a realizat în timp o colaborare cu Metro Goldwyn dând naştere la compania Goumont Metro Goldwyn. Se cunosc două filme realizate împreună : „Ben Hur” (versiunea film mut) şi „Napoleon”.

Mărirea duratei de proiecţie şi apariţia subiectelor bine determinate cu un mesaj clar face ca numărul spectatorilor interesaţi de noua artă să crească, apărând o reţea de săli, numite cinematografe.

În ceace priveşte aceste locaţii, amintim că Leon Goumont a cumpărat Hipodromul din Paris construind o sală de 3400 de locuri.

Dar filmul nu a rămas în vechiul continent. Devenind o afacere bănoasă, încet, încet, începe să treacă oceanul. Face o escală în Marea Britanie, unde George Albert Smith, regizor de film, îl „îmbogăţeşte” cu prim planul şi John Willianson cu decupajul regizoral. Ajunge pe noul continent unde găseşte cele mai propice condiţii pentru dezvoltare.

Un proiecţionist, Edwin S.Poter, preia compania de producţie a filmelor proprietate a lui Edison în anul 1901. Trece la realizarea de filme de ficţiune. Nou este că acestea sunt cadre legate narativ. Reprezentativ este producţia „The Great Train Robbery” (1903) care transformă filmul într-un spectacol comercial. Acesta se remarcă prin schimbari rapide de locaţii, acţiuni cu tren în mişcare. Pleacă de la compania lui Edison la compania „Famous Players” (apoi „Paramount”), unde metoda sa regizorală este depăşită şi se va întoarce la vechea sa meserie, proiecţionist (1916).

David Wark Griffith
Afiş color pentru „Naşterea unei Naţiuni”

În 1908 apare pe firmamentul industriei cinematografice unul din cei mai de seamă regizori ai cinematografului american, numit şi părintele filmului american, David Wark Griffith. Griffith, actor de profesie, începe să joace în film la compania de producţie „American Mutascope and Biograph” (1908). Devine apoi regizor la „Biografh”, realizând 450 de filme. La acest lucru contribuie şi echipa de profesionişti cum sunt acriţele Mary Pickford, Surorile Gish, Mabel Noemand, Mae Marsh, precum şi regizori ca Mark Sennet şi Erich von Stroheim, iar ca operator, renumitul epocii, Billy Bitzer. După anul 1913, pleacă de la „Biograph” la „Reliance-Majestic”, apoi devine independent. Realizează astfel „Judith of Bethulia” (1914), controversatul „The Brith of a Nation”(Naşterea unei naţiuni) (1915) şi „Intolerance” (Intoleranţă) (1916), filme care-l fac cel mai mare producător american de film.

Vorbind despre filmele The Brith of a Nation (Naşterea unei naţiuni) şi Intolerance (Intoleranţă), acestea sunt strâns legate între ele privind realizarea şi prezentarea lor publicului.

Intoleranţă

Primul apare cu o reclamă care i-a făcut pe mulţi să-l acuze pe Griffith de rasism. Afişul filmului prezintă un personaj care este membru al Ku-Klux-Klan-ului, fapt ce a dus la proteste de stradă şi la cenzurarea filmului. Griffith nu este de acord cu poziţia oficială şi-n următorul an produce Intolerance ca un răspuns dur celor care au făcut atâta zgomot.

Griffith, împreună cu actorii Douglas Fairbank, Mary Pickford şi Charlie Chaplin, au fondat în anul 1920, compania „United Artist Corporation”, unde a realizat filmele mute Brochen Blossoms (Muguri zdrobiţi)-1919, Way Down East-1920, The Orphans of the Strom-1922, America-1924, Battle of Sexcs-1928 şi filmele sonore Lady of the Pavements-1929 (cântat), Abraham Lincoln-1930 şi The Struggle-1931.

[modifică] Arta cinematografică

Film.jpg


În loc de motto:

„Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viaţa de sus, au început să creadă în viaţa ca-n filme.
Starul a fost întruchiparea unui eden intermediar, unde Eva poartă bikini, merii cresc în piscine, iar şarpele îşi petrece vacanţa pe un iaht personal.
Bine sau rău - aşa a fost.
Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost întradevăr o uzină care produce vise, conserve de vise. La început, vise sepia. Pe urmă technicolore, iar spre dimineaţă, înainte de ora trezirii - coşmaruri...”(Ecaterina Oproiu - critic de film)

Dacă filmul este o artă sau o industrie, a fost o mare întrebare a multor oameni din lumea culturii, a intelectualităţii spirituale în general. Oare unde se termină industria şi unde începe arta? S-au căutat răspunsuri, şi iată la ce s-a ajuns.

Filmul este o industrie deoarece în el este investit capital pentru a fi realizat, este investit capital pentru exploatarea lui în săli de spectacole, care la începuturi nu erau cu mari „pretenţii”, dar cu timpul publicul se „emancipează” având pretenţia ca şi „nikel-odeonul” să devină un templu, un templu a celor ce vin în el nu numai pentru distracţie, ci şi la un spectacol deosebit, de artă, un spectacol a celei de-a şaptea arte.

Pentru începuturile cinematografului acele vederi mişcătoare, făcute de fraţii Lumière, dar care deschid drumul documentarului, apoi acele comedioare, gen grădinarul stropit, făcute tot de către părinţii săi, pentru care nu le trebuiau un scenariu, o organizare regizorală, erau de ajuns. Dar iată că în această activitate de bâlci apare Georges Méliès, Georges Méliès care îşi dă seama că pentru fiabilitatea cinematografului este nevoie de creerea unui scenariu pentru a se realiza o producţie, un film, pe care publicul să-l caute.

Deci, el este cel care-şi dă seama că din atracţia de bâlci se poate face o artă, şi nu orice artă, ci o artă profitabilă din care se pot scoate venituri frumoase. Iar filmul său, „Voiajul în lună” (Voyaje dans la lune) va demonstra acest lucru.

Legat de acest film a lui Méliès, nu putem trece cu vederea de faptul că acesta, mai bine zis reţeta de casă obţinută cu proiecţia lui în Statele Unite ale Americii, este cea care duce la apariţia primei săli specializate, cinematograful, într-un cartier al Los Angelesului numit Hollywood(lemn sfânt). Acel cartier plin de verdeaţă şi soare, care peste câţiva ani, chiar dacă frumuseţea sa nu este dată de vreun lemn sfânt, va fi "raiul pe pământ" al noii arte, cea de a şaptea artă. Va deveni „fabrica de vise”, vise totdeauna neapărat frumoase pentru milioane de visători ai sălii întunecate. Zeul Film se întrupează şi se încoronează pe acest mirific loc, cu un nume parcă predestinat „hollywood” (lemn sfânt), loc de unde-şi va începe domnia. A fascinat şi continuă să ne fascineze, să ne facem să râdem sau uneori să şi plângem, dece nu?, dar totdeauna Zeul Film ne-a scos câtuşi de puţin din cotidian, ne-a remontat pentru ziua de mâine, ne-a făcut viaţa mai uşoară.

Şi, încet, încet, acesta îşi extinde aripile atotcuprinzătoare asupra mapamondului. Profiturile obţinute de noua artă devin pe zi ce trece tot mai mari.

Concluzia este că în lumea cinematografului, arta şi industria pot conlucra şi ceeace este mai important, se completează total, autosusţinându-se. Totul depinde de cel sau cei care le folosesc: cel care investeşte capital să se orienteze către un scenariu acceptat de public pentru nevoia lui, iar cel care foloseşte scenariu pentru ca producţiea să se ridice prin realizarea ei la cerinţa aceluiaşi beneficiar, publicul. El este cel care în întunericul sălii poate fi vrăjit de lumina ecranului privind filmul, apreciindu-l sau nu. El publicul este cel care visează sau îşi vede împlinit visul, în alb-negru sau color. El, publicul este cel care judecă în ultima instanţă munca şi strădania sutelor de oameni angajaţi în turnare filmului, de la scenarist, regizor, actori, până la cel care aşează bobina de film în cutia pentru difuzare.

Şi ce este mai important, filmul devine mai profitabil prin vedete. Nu este o descoperire numai a noii arte apărute, se cunoştea acest lucru de la Thalia. Însă pentru lumea cinematografului, vedeta este cea care aduce fani în sala de cinema. Ea, vedeta este cea care face ca fanul său să o considere nu un model, ci un idol, un idol care îl face să viseze la o lume pe care el nu o va atinge nici în visurile sale cele mai frumoase.


Sărbătoarea importantă a filmului mondial are loc în fiecare an când se decernează premiile Oscar, ale Academiei Americane de Film, dar există şi festivaluri internaţionale de film la fel de prestigioase cum sunt cele de la Cannes cu premiul Palme d'Or, Veneţia cu premiul Leul de Aur, Berlin cu premiul Ursul de Argint, şi altele.

În România se ţin o serie de manifestări pentru promovarea filmului cum sunt: Festivalul Internaţional de film Transilvania, la Cluj-Napoca, un altul cu producţiile noilor, mai bine spus anonimilor regizori ai celei de-a şaptea artă din lumea largă, organizat de cine alt cineva decât de Fundaţia Anonimul în localitatea Sfântu Gheorghe, din Delta Dunării, judeţul Tulcea şi Festivalul de film internaţional „DaKino” la Bucureşti, festivalul de asemeni al tinerilor realizatori.

Cu prilejul acestor festivaluri sunt reliefate mesajul filmului adresat publicului, arta interpretativă a unor actori, scenariul şi scenaristul, tehnici folosite în exprimare, regizorul filmului.

Succesul de box-office este determinat, aşa cum arătam mai sus, de scenariu, regizor, distribuţie, subiect, de evaluarea producţiei de film de către critica de film şi ultimul determinant este publicul. El, măria sa publicul este cel care-şi spune cuvântul la intrarea în sală pentru a viziona sau nu un film. El este cel care „dictează” ce vrea să vadă.

Însă, nu trebuie uitat că filmul prin mesajul său mai mult sau mai puţin voalat, a constituit şi constituie şi un puternic mijloc de influienţare a maselor, mai bine spus un mijloc de propagandă a clasei conducătoare. A fost folosit de oricare clasă politică aflată la putere. Dar se remarcă printr-o agresivitate sporită în manipularea maselor orânduirea sovietelor în Rusia şi nazismul lui Adolf Hitler în Germania. Producţiile realizate, erau o mistificare totală a realităţii, în special prin documentare şi jurnale de actualităţi. Nici filmele de ficţiune nu erau scutite de această formă de influienţare, subiectele abordate fiind adaptate cerinţelor ideologiei. Numai diplomaţia în exprimare a realizatorilor, scenarişti şi regizori, a făcut posibilă realizarea unor filme de un înalt nivel artistic sub nişte dictaturi ca cele ale lui Stalin şi Adolf Hitler.

Aşa a fost posibilă realizarea unor filme ca: "Crucişatorul Potemkin" (Eisenstain, 1915), "Mama" (Eisenstain, 1925), „Ceapaev” ( Vasiliev, 1934, „Alexandru Nevsky” (Eisenstein şi D.Vasiliev,1938), „Suvorov” ( Pudovkin şi Doller, 1940), „Amiral Nahimov” (Pudovkin, 1946), „Tânăra Gardă” (Gherasimov, 1948), „Al 41-lea” (Ciuhrai Grigori, 1956), „Tăunul” (A.Frinţimer, 1955), „Zvăpăiata” (Samsonov, 1958), „Idiotul” (Pârâev, 1958), „Zboară cocorii” (Kalatozov, 1958), în Rusia Sovietică.

În Germania nazistă unde Fritz Lang cu a lui capodoperă Metropolis sau Der müde Tod (Moarte obosită) promite o cinematografie naţională germană care s-ar fi putut impune în lume, datorită politicii naziste alege calea imigraţiei americane. Cu el a mai plecat o serie importantă cum au fost Pabst, Pommer şi alţii. Goebbels, şeful propagandei naziste a găsit însă pe regizoarea Leni Reifensthal, care prin filmul Triumf des Willens (Triumful voinţei), reuşeşte să răspundă din plin cerinţelor acestuia. Mai încearcă Olimpiada, celebru de astfel în străinătate. Însă rămâne celebră doar prin materialul documentar filmat a acelor vremuri de tristă amintire.

Vorbind de filmul românesc, nici acesta nu a fost scutit de o asemenea influienţă din partea clasei politice aflată la putere (vezi Filmul românesc după 1948).

Se remarcă în prezent o diminuare a filmului de artă din cauza unor costuri ridicate de producţie, în favoarea filmelor de divertisment, aventură, porno, SF, uşor de realizat atât artistic, cât şi material.

Cu toate acestea, cele două tendinţe de realizare a unui film, de artă sau divertisment, convieţuiesc şi fiecare se afirmă în modul său de exprimare.

Chiar în uzina de vise a Hollywoodului, regizori ca Woody Allen, Robert Altman, Stanley Kubrick, Martin Scorsese, n-au uitat că filmul este o artă şi trebuie realizat ca atare.

Printre regizorii români contemporani s-au făcut remarcaţi Nae Caranfil, Liviu Ciulei, Mircea Daneliuc, Mircea Mureşan, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Dan Piţa, Geo Saizescu, Malvina Urşianu şi mulţi alţii.

Nu trebuiesc uitaţi însă nici pionierii filmului românesc, şi anume Grigore Brezeanu, Jean Georgescu, Jean Mihail şi Jean Negulescu (cunoscut sub numele de Jean Negulesco), care cu multe privaţiuni au făcut remarcată cea de-a şaptea artă în cultura românească interbelică, fiind ctitorii cinematografiei româneşti.

[modifică] Curente cinematografice

Ca şi în cazul celorlaltor arte, cinematografia se supune, mai mult sau mai puţin unei clasificări pe curente: Noul Val - Franţa, Neorealism italian, Noul val suedez, Free cinema sau The Angry Young Men Movement, New American Cinema, Cinema Nôvo sau Cinematograful lumii a treia, Expresionismul German, Filmul românesc, Filmul sovietic (până în 1992) şi altele.

[modifică] Clasificarea filmelor

[modifică] Filmul românesc

[modifică] Industria cinematografică

Prin intermediul a trei articole, cu nişte cunoştiinţe de nivel mediu de fizică, optică, electrotehnică, electronică şi chimie, încerc să vă fac să înţelegeţi acest fenomen, artă şi industrie, care ne ocupă destul timp liber pentru destindere după o activitate stresantă şi tumultoasă.

Articolele au ca scop iniţierea în problemele de bază ale tehnicii cinematografice, crearea unei priviri în ansamblu asupra diverselor domenii care concură la realizare filmului şi prezentarea lui spectatorului.

[modifică] Tehnica de turnare a unui film

[modifică] Tehnica proiecţiei cinematografice

[modifică] Bibliografie

Pamantul


Pământul (numit şi "Terra" sau şi "planeta albastră") este în sistemul solar a treia planetă ca distanţă faţă de Soare şi a cincea ca mărime. Când desemnează planeta, cuvântul se scrie cu majusculă. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, şi singura din Univers cunoscută ca adăpostind viaţă (controversele legate de existenţa vieţii extraterestre continuă să existe).

Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57×109) de ani, iar singurul ei satelit natural Luna, numită şi Selena după zeiţa lunii Selene, a început să o orbiteze puţin timp după aceea, cu circa 4,533 miliarde (4,533×109) de ani în urmă1. Pentru comparaţie, vârsta calculată a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafaţa Pământului este acoperită în proporţie de 70,8% de apă, restul de 29,2% fiind solid şi "uscat". Zona acoperită de apă este împărţită în oceane, iar uscatul se subîmparte în continente.

De la formarea sa Pământul a trecut prin numeroase procese geologice şi biologice majore, astfel încât toate urmele condiţiilor sale iniţiale au fost şterse. Suprafaţa exterioară a Planetei Terra este împărţită în mai multe plăci tectonice, care de-a lungul timpului se deplasează unele faţă de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte şi lichid), fiind format din mantaua topită şi miezul metalic, generator al câmpului magnetic. Condiţiile atmosferice şi de la suprafaţă, care au permis apariţia vieţii pe Terra, au fost la rândul lor influenţate în mod decisiv de către diversele forme de viaţă. Acestea se află într-o balanţă ecologică fragilă, în permanentă schimbare.

Între Terra şi restul Universului există o permanentă interacţiune. Astfel, Luna este cauza mareelor. În afară de asta, ea a infuenţat continuu viteza mişcării de rotaţie a Terra. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Terra; forţa de atracţie se numeşte gravitaţie, iar acceleraţia cu care aceste corpuri cad în câmpul gravitaţional se numeşte acceleraţie gravitaţională (notată cu "g" = 9,81 m/s2). Se crede că motivul apariţiei oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pământului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat şi ele mediul înconjurător într-o manieră decisivă. Schimbările de orbită ale planetei pot fi considerate răspunzătoare pentru glaciaţiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafaţă terestră cu un strat de gheaţă. Terra nu are alţi sateliţi naturali în afară de Lună; corpul ceresc Cruithne a fost calificat în mod greşit drept satelit al lui Terra, fiind în realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit în 1986; el urmează o orbită eliptică in jurul Soarelui, asemănătoare cu orbita lui Terra, şi care nu se apropie prea mult de ea. De pe Pământ orbita lui se vede în formă de potcoavă.

Cuprins

[ascunde]

[modifică] Semantica

Pământul şi Luna

Cuvintele ce se referă la Terra pot fi formate în mai multe moduri. Primul este folosirea rădacinii terra-, ca de exemplu cuvântul "terestru". Mai există şi rădăcina telur-, cum se poate vedea în cuvintele teluric, telurian. Ambii termeni provin de la zeiţa romană Terra Mater, ce se pare că şi-a primit numele, la rândul ei, de la vechea denumire de Tellus Mater. Termenii ştiiţifici precum geografie, geocentric, geotermal folosesc prefixul grecesc geo-, derivat din numele zeiţei Gaia, echivalenta Terrei Mater în mitologia greacă.

Denumirea de Pământ este singura care nu provine din vechea mitologie greacă sau romană, spre deosebire de majoritatea corpurilor cereşti cunoscute la acea dată (de exemplu Marte, Venus, Neptun, ş.a.m.d.). Cuvântul „pământ” provine din latinescul „pavimentum”, care înseamnă „pavaj”, „drum pietruit”.

[modifică] Simbol

Simbolul astrologic şi astronomic al Planetei Terra este o cruce încadrată de un cerc ce reprezintă un meridian şi Ecuatorul (). O altă varianta aşează crucea deasupra cercului ().

[modifică] Istoria

Pe baza descoperirilor geologice oamenii de ştiinţă au reuşit să reconstituie o serie de date referitoare la trecutul planetei. Ei au aflat astfel că Pământul s-a format din materia norului gazos al Nebuloasei Solare, alături de Soare şi de celelalte planete ale sistemului solar, acum aproximativ 4,55 miliarde de ani, Luna formându-se ceva mai târziu. Iniţial sub formă lichidă, stratul exterior al planetei avea să se răcească, dând naştere scoarţei terestre. Emanaţiile de gaze şi erupţiile vulcanice au format atmosfera primară. Condensarea vaporilor de apă, alături de gheaţa din comete, aveau să formeze apoi şi oceanele2. Această puternică activitate chimică a fost sursa apariţiei, acum circa 4 miliarde de ani, a unei molecule cu capacitatea de a se înmulţi spontan. După alte 500 de milioane de ani, ultimul predecesor comun al fiinţelor dispărea3. Dezvoltarea procesului de fotosinteză a permis ca energia Soarelui să fie utilizată direct şi eficient; oxigenul rezultant s-a acumulat în atmosferă şi a dat naştere stratului protector de ozon (O3). Înglobarea celulelor mai mici în unele mai mari a avut ca rezultat naşterea celulelor complexe, numite eucariote4. Celulele din cadrul coloniilor s-au profilat pe anumite tipuri de ţesuturi, din acestea rezultând din nou viaţă, în formă unor adevărate organisme multicelulare; apoi, cu ajutorul stratului de ozon ce absorbea radiaţiile ultraviolete ucigaşe, viaţa avea să se împrăştie pe toată suprafaţa Terrei.

De-a lungul sutelor de milioane de ani continentele s-au tot reunit şi despărţit, pe măsură ce se modela şi suprafaţa planetei Terra. În cursul acestor modelări, continentele s-au unit şi au format de câteva ori supercontinente. Cel mai vechi supercontinent cunoscut, Rodinia, s-a destrămat însă din nou - acum aproximativ 750 de milioane de ani. Continentele s-au reunit mai târziu din nou pentru a forma Pannotia - acum 600-540 milioane de ani, şi mai apoi Pangeea, care s-a destrămat acum 180 milioane de ani5.

În anii 1960 s-a lansat o ipoteză conform căreia, în urma unui puternic proces glacial ce a avut loc acum 750-580 milioane de ani, în timpul Neoproterozoicului, o mare parte din planetă a fost acoperită cu un strat de gheaţă. Această ipoteză a fost denumită „Bulgărele de Zăpadă” (Snowball Earth) şi este de un real interes, întrucât conduce la explozia de organisme din perioada Cambrianului, când au început să prospere formele de viaţă multicelulare 6. De la această explozie, acum aproximativ 535 milioane de ani, au avut loc 5 extincţii ale vieţii în masă 7, ultima dintre ele petrecându-se acum 65 de milioane de ani, când o probabilă coliziune a unui asteroid cu Terra a declanşat dispariţia dinozaurilor şi a altor reptile de talie mare, dar a cruţat viaţa animalelor de talie mică precum mamiferele. De-a lungul ultimilor 65 de milioane de ani clasa mamiferelor s-a diversificat. Acum câteva milioane de ani o mică primată africană şi-a dezvoltat capacitatea de a sta în poziţie verticală. Acest lucru i-a dat posibilitatea să folosească unelte şi a încurajat comunicarea, fapt ce a stimulat şi dezvoltarea şi mărirea în volum a creierului. Evoluţia agriculturii şi apoi a civilizaţiei a permis oamenilor să transforme faţa Pământul într-o perioadă scurtă de timp, aşa cum nici o altă fiinţă nu o mai făcuse, modificând atât existenţa şi cantitatea altor forme de viaţă, cât şi clima planetei.

[modifică] Caracteristici fizice

Animaţie ce prezintă mişcarea de rotaţie a Pământului

Văzut din spaţiul extraterestru, o mare parte din Pământ prezintă culorile albastru închis şi alb - datorită oceanelor şi a norilor din atmosferă. Albedo-ul său este de 36,7%, fiind depăşit, dintre planetele din interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar, doar de cel al lui Venus. Este de asemenea şi cea mai mare şi densă dintre aceste planete.

Harta Fizică a Pământului
Pământul văzut de pe Lună

[modifică] Magnetosfera şi Centurile Van Allen

Zona cuprinsă de câmpul magnetic al Pământului se numeşte magnetosferă. Ea absoarbe particulele încărcate cu energie provenite din Soare şi le fixează în 2 centuri numite după descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoară Pământul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare datorită forţei particulelor ce vin dinspre acesta, şi este mai extinsă în partea opusă Soarelui.

Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forţă magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, şi reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană.

Polii magnetici sunt situaţi în apropierea celor geografici (fără să se suprapună cu aceştia), iar poziţia lor se modifică în timp. În prezent, polul nord magnetic se deplasează spre vest cu o viteză de 0,2 ° pe an. La fiecare aproximativ jumătate de milion de ani câmpul magnetic al Pământului se inversează. Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp în care câmpul magnetic slăbeşte, iar polii se deplasează spre poziţiile inversate, revenind şi la intensitatea lor magnetică anterioară.

[modifică] Descoperiri geologice privitoare la "copilăria" Pământului

Stabilirea vârstei unui specimen de material este dificilă. Se foloseşte un spectrometru de masă, care analizează cu ajutorul calculatorului prezenţa elementului chimic Neodim (Nd) în probele de material.

Descoperiri importante de până acum:

  • 2008 în Canada, o rocă de peste 4 miliarde de ani vechime
  • 2009 în estul Indiei, o rocă tot de peste 4 miliarde de ani vechime. Geologi: Klaus Metzger (Germania), Erik Scherer (SUA) şi Dewashish Upadhyay (India)

[modifică] Bibliografie

  • G. B. Dalrymple, 1991, "The Age of the Earth", Stanford University Press, California.
  • A. Morbidelli şi alţii, 2000, "Source Regions and Time Scales for the Delivery of Water to Earth", Meteoritics & Planetary Science, vol. 35, no. 6, pp. 1309-1320.
  • W. Ford Doolitte, "Uprooting the Tree of Life", Scientific American, 2000.
  • L. V. Berkner, L. C. Marshall, 1965, "On the Origin and Rise of Oxygen Concentration in the Earth's Atmosphere", Journal of the Atmospheric Sciences, Vol. 22, No. 3, pp. 225–261
  • J.B. Murphy, R.D. Nance, "How do supercontinents assemble?", American Scentist, vol. 92, pp. 324-333
  • J.L. Kirschvink, 1992, "Late Proterozoic Low-Latitude Global Glaciation: The Snowball Earth", The Proterozoic Biosphere, pp 51-52
  • D. Raup & J. Sepkoski, 1982, "Mass extinctions in the marine fossil record", Science, vol. 215, pp. 1501–1503

[modifică] Vezi şi

Cele 7 minuni ale lumii



CELE SAPTE ( 7 ) MINUNI ALE LUMII

Ca si acum si in trecut cele sapte 7 minuni ale lumii au fost tinta unor indelungate dispute pe seama alegerii lor.Fara indoiala ca cele sapte minuni alese nu erau singurele constructii extraordinare.Anticii greci iubeau sa clasifice structurile miraculoase din lumea lor. Desi astazi ne gandim la “Cele 7 Minuni ale Lumii” ca la o singura lista a lor, de fapt, au existat mai multe liste in care erau cuprinse numai o parte dintre ele, dar si alte constructii care erau considerate “Minuni”. Aceste liste au fost facute de diversi scriitori greci. Prima referire la notiune de “Lista a Minunilor Lumii” a fost gasita in scrierea lui Herodot numita “Istoria”. Aceasta prima lista cuprindea numai Piramidele si Gradinile Suspendate dintre cele 7, alaturi insa si de alte constructii. Lista pe care o stim azi este atribuita poetului si istoricului Antipater din Sidon doar ca, lista contine “Zidurile Babilonului” in loc de “Farul din Alexandria”.Lista finala privind “Cele 7 Minuni ale Lumii” a fost stabilita in Evul Mediu de catre marele arhitect olandez Maerten van Heemskerck.

• Farul din Alexandria
Farul din Alexandia a fost construit în Egipt pe insula Pharos. Fiind la inceput un simbol al portului, devenind apoi indicator pentru marinari.
Farul avea o înălţime între 115 şi 135 de metri şi a fost pentru mult timp cea mai mare clădire făcută de om. Antipater din Sidon l-a numit între cele şapte minuni ale lumii. ...

citeste mai mult...

• Colosul din Rhodos ( Rodos )
Colosul din Rhodos a fost o statuie relizata în antichitate pe insula Rhodos din Grecia. Statuia îl înfăţişa pe zeul grec al Soarelui, Helios şi măsura cca 34 m. Construcţia s-arealizat în 12 ani a fost finalizată în anul 282 î.C. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă...

citeste mai mult...

• Mausoleul din Halicarnas
Mausoleul din Halicarnas (Turcia) a fost realizat de arhitectii Pytheos şi Satyos şi de sculptorul Scopas. Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu.
In anul 556 î.C., regele Persiei Cyrus II a cucerit această zonă....

citeste mai mult...

• Piramida lui Keops - Marea Piramida din Giseh ( Giza)
Marea Piramidă din Giza sau Piramida lui Kheops a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia..

citeste mai mult...

• Gradinile suspendate ale Semiramidei
Grădinile suspendate ale Semiramidei reprezintă una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Au fost construite de regele Nabucodonsor al II-lea (605-562i.e.n.) , desi sunt atribuite prin legenda regelui Ninus si sotiei sale, Semiramida ...

citeste mai mult...

• Templul zeitei Artemis din Efes
Templul a fost construit timp de 120 de ani. Clădirea a fost lată de 51 de metri şi de 105 de metri lungime. 127 de coloane de 18 metri înălţime susţineau acoperişul. În interiorul templului se afla statuia de doi metri a zeiţei, acoperită cu aur şi argint...

citeste mai mult...

• Statuia lui Zeus OlYmpia ( Olimpia )
Statuia lui Zeus este una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, sculptată în fildeş, ornată cu aur şi avînd o structură internă din lemn. Statuia, cu o înălţime estimată la aproximativ 12 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias ...

citeste mai mult...

Super gradini


Gradinile de la Versailles

gradina, bazine, baie, gradini, plante gradina, gradini de vara, bazin, gradini chinezesti, gradinii, plante, plante de apa, plante si gradini, fantana de gradina, gradina verde, cascada gradina

gradinile versailles

Cand ajungeti in Paris nu trebuie sa ratati vizitarea uneia dintre cele mai complexe gradini construite vreodata. Maiestoasa prin interesanta dispunere a aleilor, a cladirilor pe care le contine, a statuilor si fantanilor, este o gradina a tuturor anotimpurilor cu plante si copaci minunati. Planurile arhitecturale finale ale gradinii au fost concepute de Andre le Notre, care a extins gradina initiala conferindu-i o mai mare deschidere si bogatie. Totul se contureaza in jurul elementului central si anume Marele Canal care este in forma de cruce. Parcul si gradina au fost transformate continuu intre 1661 si 1700, reusind sa ajunga la forma actuala sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea.

Cea mai buna abordare a unei vizite se face urmand laturile castelului sau punctele cardinale.

In partea de est exista o terasa formata din bazine de apa care par sa se prelungeasca din fatada castelului. Aceasta parte a gradinii a fost de mai multe ori modificata pana a primit forma definitiva in 1685. Partea de sculptura i-a revenit lui Charles le Brun astfel fiecare bazin a fost decorat cu cate 4 statui ce simbolizeaza fluviile si raurile Frantei. Pe langa aceste statui au mai fost adaugate si 4 nimfe. Scara care duce spre bazinul Latonei este incadrata de 6 statui , Ziua, Seara, Aerul, Soarele, Apa si Primavara.

Gradinile centrate in partea de sud a palatului pot fi vazute perfect de pe terasa imensa. La picioarele acestei terase se intinde o fantana imensa numita fantana Latona, a carei constructii a fost inspirata de Metamorfoza lui Ovidiu. Statuia centrala o intruchipeaza pe Latona si copii ei si initial era amplasata cu fata spre palat, acum fiind orientata catre marele canal. Bazinul este inconjurat de 6 broscoi iesiti pe jumatate din apa si de inca 24 amplasati pe platforma pe gazon. Treptele duc spre Aleea regala care este flancata de 18 statui, cate 9 pe fiecare parte. Numita si covorul verde datorita fasiei de gazon din mijloc, aceasta are 335m lungime si 40m latime. La capatul aleii regale se afla bazinul lui Apollo si evident statuia acestuia din plumb aurit. Statuia a fost realizata de Tuby intre 1668 si 1670 dupa niste schite ale lui Le Brun.

Gradinile propriu-zise, insemnand multa verdeata si specii diferite de plante sunt in partea de nord. Si aici tema apei este regasita pretutindeni prin bazinul Dragonului al carui jet de apa atinge 27m inaltime si bazinul lui Neptun. Acesta din urma uimeste prin cele 89 de efecte de apa realizate cu ajutorul sistemului hidraulic. Toate statuile sunt grupate cate patru; astfel sunt reliefate cele patru anotimpuri, patru continente, patru temperamente etc. Exista o alee centrala flancata de boscheti mari. In apropiere se afla grota lui Tethys si o piramida care este echivalentul bazinului Latonei. Piramida a fost executata de Girardon dupa un desen al lui Le Brun, si constructia ei a durat 3 ani. Este facuta din 4 etaje de marmura sustinute de tritoni si delfini din plumb.

Un loc interesant este asa numita baie a nimfelor. Aceasta este decorata cu basoreliefuri realizate de Girardon, Le Hongre si le Gros.

Partea de vest apartine apartamentelor reginei de unde se poate vedea Orangeria. Aceasta a fost construita de Jules Hardouin-Mansart intre 1684 si 1686 si este formata dintr-o galerie centrala de 155m incadrata de alte doua. Oranjeria se intinde pe 3 hectare si cuprinde 4 portiuni de gazon si un bazin circular.Foarte somptuoase sunt si cele 100 de trepte din gradina.

In timpul lui Ludovic al XVI-lea erau doar 15 cranguri sau spatii de gard viu cu diferite forme si marimi incanta prin culoare si fantezie. A existat in 1770 si un labirint din verdeata. Paralel cu Aleea regala exista doua axe principale care permit accesul la aleile cu tufisuri si anume aleea lui Bachus si cea a lui Saturn. Crangul sau boschetul reginei este cel care a inlocuit labirintul initial.

Sala de bal in aer liber este o capodopera arhitecturala amenajata de Le Notre intre 1680 si 1683, arata ca un amfiteatru in fata caruia exista o cascada, iar in mijloc o platforma pentru dans.

Crangul Marroniers era initial Galeria Anticilor sau Galeria de apa si contine o alee centrala, doua bazine si 8 busturi antice, plus doua statui.

Gradina regelui mai cuprinde din ansamblu original doar bazinul Oglinzilor, unde regele incerca machetele de nave de razboi.

Colonadele au fost construite in 1685 de Jules Hardouin-Mansart. Sunt 32 de coloane de marmura in stil ionic legate prin 32 pilastrii de marmura de Langhuedoc si sustinand arcade si urne. Acest peristil are 32 m diametru. In mijlocul acestui ansamblu se afla un grup statuar de marmura reprezentand rapirea Prosepinei de catre Pluto.Aleea Cerei si Florei cu cele doua bazine reprezinta primavara si vara.

Crangul Domului si Fantana Encelada sunt alte doua capodopere. Cea din urma a fost construita de Gaspard Marsy intre 1675 si 1677.Fantana Obeliscului a fost construita in 1704 de Jules Hardouin-Mansart pe locul vechii Sali de consiliu.

In partea de nord a gradinilor, intre l'Etoile si Rondul verde se afla un bazin circular. Este vorba de Insula Copiilor realizata de Hardy in 1710.

Gradina Mare de la Palatul Het Loo

Gradina Mare de la Palatul Het Loo este o gradina construita in stil baroc, cu un decor bogat, realizat de William III de Orange si Mary II Stuart.

Turistii straini au denumit aceasta gradina "Versailles de Olanda", datorita aspectului sau axial, cu fantani, flori si statui.

Aceasta gradina a fost proiectata de nepotul lui Andre Le Notre, Claude Desgotz.

Gradina Mare are o axa centrala si alei presarate cu portocali, acestia fiind ca o emblema a Printului de Orange.

In secolul al XVIII-lea, gradina in stil baroc a lui William a fost distrusa pentru crearea unui nou parc ce urma sa aiba influente arhitecturale englezesti.

"Camerele verzi" taiate in paduri sunt imitatia cabinetelor de verdeata existente la Versailles si ne infatiseaza cum a fost executata gravura la Het Loo.

Alte articole

Floare de colt - si in gradini
O floare rara, frumoasa, pretioasa. Fiind ocrotita de lege, nu se permite culegerea acestei plante din habitatul natural. Daca va doriti foarte mult aceasta planta in gradina proprie, trebuie sa o cumparati de la furnizorii autorizati.
Festivalul de Film de la Cannes 2007 si mediul
La editia din acest an a Festivalului de Film de la Cannes a fost atinsa si problema mediului prin lansarea sambata, in afara competitiei, a documentarului ''The 11'th hour'', produs, scris si co-finantat de Leonardo DiCaprio
Plantele de bordura, o necesitate in orice gradina
Stim cu totii ca plantele de bordura insufletesc orice gradina, mai ales cele amenajate simplu, cu o portiune mare de peluza. In general, la borduri se aseaza plante de dimensiuni mici, cu flori sau cu foliaj deosebit.
Gradina si vremea umeda
Vremea urata, cand ploua continuu si gradul de umiditate este ridicat, poate pune probleme plantelor din gradina sau de ghiveci. Cand in pamant se afla o cantitate foarte mare de apa, plantele se ineaca pur si simplu. Va prezentam in continuare cateva situatii care apar in aceste conditii climatice si mai putin favorabile si rezolvarea lor.

Gradina Exbury din Marea Britanie

rosii, gradina, flori, gradini, piatra, plante gradina, gradini de vara, trandafiri de gradina, case si gradini, gradina si casa, tufe, pamant de gradina, masa de gradina, flori gradina, peluza

Istoric

exbury_gardens_1 Omul a carui viziune si munca a creat Exbury Gardens a fost Lionel Nathan de Rothschild; el si-a dedicat timpul si resursele financiare pentru a crea o gradina care avea sa ajunga una din cele mai frumoase zone impadurite din tara.

Lionel s-a nascut in 1882 intr-o faimoasa familie de bancheri. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, familia Rothschild era la apogeul prestigiului si puterii financiare in Europa. Asa cum se astepta de la el, ca urmas, Lionel a continuat traditia familiei si-a inceput cariera in banca familiei. In 1912 s-a casatorit cu Marie-Louise Beer si au avut patru copii.

Dupa cum singur se descria, pentru Lionel lucrul la banca era numai un hobby, profesia lui fiind gradinaritul. Aceasta dragoste pentru flori, mai ales pentru rhododendroni, ii va guverna intreaga viata. Perioada in care a trait era era vanatorilor de plante: exploratori precum Frank Kingdon-Ward, George Forrest, Joseph Rock si Koichira Wada aduceau seminte de plante pana atunci necunoscute, din expeditiile lor in zone indepartate precum Himalaya si sud-estul Asiei. Fara indoiala ca entuziasmul lui Lionel de Rothschild, precum si al multor contemporanu lui, a fost influentat de acesti oameni si expeditiile lor.


In 1919, Lionel a cumparat proprietatea de la Exbury, pe acea vreme, o simpla zona izolata. William Mitford, a carui familie a detinut proprietatea in secolele XVIII si XIX , descria locul ca fiind ''paradisul pe Pamant''.

Zona are clima temperata, ploile cad moderat, iar pamantul cu pH acid este ideal pentru cultivarea de rhododendroni. Lionel a angajar ''armate'' de oameni pentru a curata zona impadurita in asa fel incat sa fie realizata o gradina. Incet-incet, terenul impadurit a fost curatat de uscaturi si copaci nedoriti, s-au creat alei, aolul a fost cu mult imbunatatit si pregatit astfel pentru noile plante si arbusti care urmau sa fie plantati.

Mai mult, s-au sapat o serie de lacuri ornamentale. Lionel era un perfectionist, astfel ca nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. S-a forat un put pentru a se gasi apa si astfel s-a realizat un sistem de irigatiicare se intindea de la turnul de apa inspre toate zonele gradinii, printr-un labirint subteran de conducte lung de peste 35 de kilometri; unic la timpul respectiv, acest sistem este folosit si astazi si se dovedeste a fi de neinlocuit in lungile zile toride de vara. S-au construit sere imense din lemn rezistent de tek, adus special din import. Lionel de Rothschild nu s-a oprit de la nimic pentru a realiza gradina pe care si-o dorea. Nu s-a facut economie deloc - daca gradina ar fi trebuit amenajata astazi, s-ar fi cheltuit milioane de lire.

Venirea neasteptata a razboiului, in 1939, a tras dupa sine oprirea dezvoltarii gradinii. Lionel a murit in 1942, si putin mai tarziu in acelasi an, familia a primit un ultimatum de a parasi casa in 48 de ore, pentru a fi rechizitionata de Marina Regala. Implicata intr-o serie de evenimente dubioase, legate de prabusirea unui avion exact pe peluza din fata casei, parcul a fost mentinut pe cat osibil in starea in care a era inainte de inceperea razboiului, prin munca grea, de catre dna de Rothschild. Dupa terminarea razboiului, Edmund, unul din copii lui Lionel de Rothschild, a inceput dificila munca de a raduce gradinile domeniului la gloria odata cunoscuta. El a continuat munca inceputa de tatal sau, cultivand noi zone din gradina si realizand noi hibrizi, cu marca Exbury Gardens.

Atractiile gradinii

Exbury Gardens este o spectaculoasa zona in care se contopesc gradini si palcuri de padure; domeniul este faimos pentru colectia de rhododendroni, azalee si camelii, care infloresc primavara intr-o explozie de culori.

In afara de lunile aprilie si mai, intotdeauan este cate ceva de vazut in Exbury Gradens. Campul de narcise si gradina de pietre intampina vizitatorii cu o priveliste uimitoare, iar gradina exotica cu ceas solar, bardurile de flori si gradina de vara bucura ochii oricarui trecator pe timp de vara. Toamna este prezenta prin culorile de foc ale artarilor si azaleelor. Gradina are si alt punct de atractie in afara de minunatele flori si copaci - anume, o cale ferata pentru un tren in miniatura, care strabate intreg domeniul.

Planul gradinii

planul_Exbury_Garden

1. Belvedere - Intr-o zi senina, insula Wight se poate vedea peste luncile care flancheaza raul Beaulieu. Tot de aici se poate vedea aleea care merge de-a lungul raului.

2. Aleea cu camelii - aceasta este prima atractie florala a anului, avand mai mult de 250 de varietati de camelii; cand infloresc, pomi sunt acoperiti de sus pana jos cu flori. Exbury Garden are o varietate originala numita Camelia Walk, plantata in 1930, din care au fost realizati mai multi hibrizi. O alee noua a fost creata in 1996, fiind flancata de hibrizi americani de camelii.

3. Gradina de iarna - este numita asa deoarece aici infloresc tufele timpurii, printre ele numarandu-se si soiul cu frunze late, Rhododendron Fortune; alte varietati sunt R. Macabeanum (flori cu petale galbene si stamine rosii) si R. 'Robin Hood' (flori roz inconjurate de frunze lungi si subtiri).

4. Lac - este cel de-al treilea dintr-o serie de trei lacuri artificiale, ornamentale, create de Lionel de Rothschild, si legate intre ele prin cascade. In jurul lui sunt plantate azalee, care ofera privirilor in caleidoscop de culori, in special in luna mai.

planul_Exbury_Garden_1_belvedere

planul_Exbury_Garden_2_alee cu camelii

planul_Exbury_Garden_3_gradina de iarna

planul_Exbury_Garden_4_lac

5. Zona azaleelor - a fost creata in jurul celui de-al doilea lac, de catre primul gradinar sef venit dupa razboi. Tufele de azalee perene aduse din Japonia infloresc in culori violente - rosu aprins, roz socant, tonuri de violet si alb.

6. Lac - acesta este ultimul si cel mai mare lac, din cele trei realizate de Lionel de Rothschild. Lacul este inconjurat de o serie de azalee in culori aprinse; marginea lacului este ocupata de primule si irisi, iar in apa inoata lenes pesti aurii.

7. Podul japonez - este asezat deasupra punctului in care izvorul St. Mary se revarsa in lacul cel mare.

8. Copacul leganat - este de fapt un platan care uimeste prin trunchiul imens, inconjurat de alt patru mai mici, care par ca sunt asezate in straturi.

planul_Exbury_Garden_5_azalee

planul_Exbury_Garden_6_lac

planul_Exbury_Garden_7_podul japonez

planul_Exbury_Garden_8_copacul leganat


9. Campul cu narcise
- ofera o priveliste extraordinara spre raul Beaulieu, si este acoperit de mai multe varietati de narcise, care infloresc in perioade diferite. Anual, sunt plantati sute de bulbi pentru a mentine spectacolul de culoare.
10. Monumentul Lionel de Rothschilds - a fost ridicat de copii acestuia.

11. Poiana - se intinde de la casa in stil neo-palladian construita de Lionel in jurul nei case in stilul secolului al 18-lea. Este flancata de cedri uriasi, plantati in secolul al 18-lea de catre William Mitford, si de cativa hibrizi de rhododendon (unul din acestia a fost obtinut chiar de Edmund de Rothschild si dedicat Reginei mama la aniversarea a 80 de ani).

planul_Exbury_Garden_9_campul cu narcise

planul_Exbury_Garden_10_monument

planul_Exbury_Garden_11_poiana

planul_Exbury_Garden_12_clopotul birmanez

planul_Exbury_Garden_13_casa

planul_Exbury_Garden_14_gradina de trandafiri

12. Clopotul birmanez - atarna de un stejar, intr-o parte a poienii; este un clopot antic din Birmania, iar unul din zvonurile legate de el este ca ar fi fost obtinut de pe corabia unor pirati, unde era folosit pentru a anunta masa. In apropierea clopotului sunt plantati multi rhodoendroni, printre care si speciile care fac flori roz.

13. Casa Exbury - este impunatoare, construita in stil neo-palladian in anii 1920. A fost ridicata in jurul unei structuri deja existente siplacata cu piatra de Portland. In 1942 a fost rechizitionata de marina britanica. Astazi, casa este locuita de membri familiei de Rothschild si nu este deschisa publicului pentru vizite.

14. Gradina de trandafiri - este realizata in stil formal, o adevarata bijuterie pentru gradinari; are in centru doua ferigi tasmaniene, inconjurate de specii vechi de trandafiri englezesti, crini, flox, lavanda si menta. Chioscul este acoperit de wisteria si devine o adevarata bijuterie la sfarsitul luni mai.

15. Zona de servit ceai - este situata in mijlocul gradinilor si este deschisa tot sezonul.

16. Aleea indragostitilor - este indreptata spre raul Beaulieu si este flancata pe ambele parti de tufe de azalee. Florile sunt deosebit de parfumate si foarte mari. Culorile variaza de la alb pur, culoarea untului, pana la portocaliu inchis sau rosu intens.

17. Gradina de ierburi - a fost amenajata conform unui design realizat de Nicholas de Rothschild; gradina seamana cu o cutie de bijuterii in care ierburile si plantele erbacee sunt plantate in asa fel incat sa incante ochii vizitatorilor cat mai mult posibil.

18. Cele cinci sageti - este o galerie care gazduieste expozitii si demonstratii.

19. Podul Gilbury - a fost creat de Lionel de Rothschild pentru a uni cele doua parti ale gradinii care sunt despartite de o sosea. Podul a fost construit cu costuri enorme.

20. Aleea hortensiilor - contine numai plante Teller, o gama germana cunoscuta pentru culorile intense si numite asa dupa cateva specii de pasari, printre care pescarusul, fanazul, etc.

planul_Exbury_Garden_17_gradina

planul_Exbury_Garden_18_gradina

planul_Exbury_Garden_19_podul Gilbury

planul_Exbury_Garden_20_aleea cu hortensii

21. Statia de tren Exbury Central
- este statia principala a liniei care inconjoara Exbury Gardens si toate trenurile pleaca din acest loc. Gara a fost construita in stil traditional si este o copie a garii din Aviemore, Scotia.

22. Gradina cu iaz - a fost constuita dupa ideea lui Anne, sotia lui Lionel de Rothschild si pune la dispozitia [rivitorilor o multime de zone de interes pentru primavara, vara si toamna. Aici sutn plantate tradscantia albastra si aurie, gunnera manicata, hosta, primule si irisi.

23. Drumul cu azalee - este pietruit si inconjurat de tufe impresionante de azalee, plantate intercalat cu pini si brazi, creand un spectacol nemeipomenit atat primavara cat si toamna.

planul_Exbury_Garden_21_tren

planul_Exbury_Garden_22_lac

planul_Exbury_Garden_23_drumul cu azalee

planul_Exbury_Garden_27_gradina americana

24. Gradina de piatra - acopera doi acrii si este una din cele mai mari gradini de acest gen din Europa. Pietrele uriase, transportate special din regiunea Wales, creaza un cadru alpin in care au fost plantate specii de rhododendroni care cresc la altitudini mari, in Himalaia.

25. Gradina de vara - a fost creata special pentru linia de tren si contine specii de ierburi si plante asezate de-a lungul copacilor. Plantele de aici infloresc anual si pot fi admirate numai din tren.

26. Gradina americana - a fost numita asa din cauza hibrizilor de rhododendron cultivati intr-o sera din Oregon, SUA.

Alte articole

Gradina Botanica din Singapore
Gradina Botanica din Singapore a fost fondata de un pasionat al naturii cu numele de Sir Stamford Raffles, in 1822.
Cocktail-uri celebre
Ginul tonic este un cocktail care se prepara cu gin si apa tonica. De obicei este ornat cu o felie de lime (sau mai rar de lamaie) si se serveste cu gheata. Ginul tonic este o bautura foarte populara in Marea Britanie.
Cel mai batran gradinar din lume
La venerabila varsta de 103 ani, Jim Webber din Marea Britanie poate fi desemnat fara tagada cel mai batran gradinar din lume. Conform presei britanice, seniorul nu si-a luat niciodata concediu, iar intrebat cand se va pensiona, raspunde simplu: Cand o sa imbatranesc!

Cele mai frumoase gradini zoologice din Europa

DESCOPERA ...

Imprevizibile si prietenoase, jucause si primitoare, cele mai cunoscute gradini zoologice din Europa reprezinta adevarate surse de imbogatire spirituala si culturala. Asemenea experiente reprezinta, intr-adevar, o modalitate excelenta de a ne petrece timpul in mod placut si totodata constructiv.


Cele mai tari gradini zoologice din Europa
Daca atunci cand gandul va zboara la gradinile zoologice, le asociati, automat, cu imaginea animalelor triste, a caror libertate este ingradita de garduri si bare, este timpul sa va schimbati aceasta conceptie.
In zilele noastre, cele mai cunoscute gradini zoologice din Europa constituie adapostul a numeroase specii, oferindu-le un mediu extrem de primitor, identic cu cel natural. Si sa nu uitam ca cea mai mare placere a vizitatorilor o constituie faptul ca, pot intra in contact cu aceste creaturi minunate, indiferent de specie sau marime.


Mai mult decat atat, gradinile zoologice reprezinta singura modalitate de conservare a speciilor pe cale de disparitie, al caror numar devine tot mai ingrijorator – la sfarsitul anului trecut numarandu-se 16.306 de specii de acest gen, potrivit The World Conservation Union’s Red List of Threatened Species.
De fapt, multe dintre speciile pe cale de disparitie nu mai pot fi gasite de mult timp in habitatul lor natural, gradinilele zoologice reprezentand singura posibilitate a acestora de a-si perpetua specia, si singura sansa pe care o avem noi de a le admira.


In consecinta, luati in considerare vizitarea unei gradini zoologice in urmatoarea excursie pe care o veti face in afara tarii, ca o componenta neconventionala a clasicului itinerar si, cu siguranta, nu veti regreta. Cu siguranta va fi o experienta uimitoare, care va aduce mai mult decat o pata de culoare sejurului. Iar daca doriti o experienta cu adevarat inedita, puteti alege sa petreceti o zi chiar ca ingrijitor de animale, la una dintre cele mai fascinante gradini zoologice din Europa, Chester Zoo (Anglia).


Basel Zoo, Elvetia
Cunoscuta si sub nume le de Zolli, minunata gradina zoological Basel Zoo se lauda cu un numar de aproximativ 1 milion de vizitatori anual, constituind a doua mare atractie a Elvetiei, dupa Cascada Rhine din Schaffhausen. Inaugurata in 1874, Basel Zoo gazduieste peste 6.000 de animale, ce fac parte din 600 de specii diferite: hipopotami pitici, carabusi exotici sau magarusi salbatici din Somalia. Nu trebuie ratatat extraordinarul vivariu ce prezinta evolutia vietii pe pamant.

Beauval Zoo, Franta
Beauval Zoo si-a inceput activitatea in 1980, ca adapost pentru mai bine de 2.000 de specii de pasari provenite din toate colturile lumii. Aducerea unor specii de animale exotice, precum girafe sau maimute, un deceniu mai tarziu, a transformat-o intr-o veritabila gradina zoologica. Momentan, Beauval Zoo gazduieste peste 4.000 de animale din cele mai diverse specii din intreaga lume, de la faimosul cuplu de tigri albi - Gorby si Raisa - pana la lamantinii gemeni, Quito si Luna.


Berlin Zoological Garden, Germania
Berlin Zoological Garden este recunoscuta in lumea intreaga pentru raritatile expuse, constituind, totodata, cea mai mare colectie de animale din lume: 13.900 exemplare, din 1.440 de specii diferite.
Deschisa inca din anul 1844, aceasta gradina zoologica a fost reconstruita dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, in urma caruia a fost distrusa in totaliatate.


Chester Zoo, Anglia
Fondata in anul 1934 de catre George Mottershead, care visa la o gradina zoological fara bare, Chester Zoo (care se intinde pe mai bine de 44 de hectare) a ramas fidela principiilor sale de conservare, desi numarul de exemplare avute in grija a crescut constant.
Cea mai populara gradina zoo din Marea Britanie, Chester Zoo se mandreste cu cea mai mare zona imprejmuita destinata urangutanilor din Europa (Realm of the Red Ape) si cu impresionanta colectie de elefanti asiatici.


Prague Zoological Garden, Cehia
In ciuda marimii sale relativ mici (aproximativ 45 ha, 4.600 de exemplare din 630 de specii), gradina zoologica din Praga a reprezentat, multa vreme, cel mai mare habitat artificial din intreaga lume in care se cresteau animale.
Doar anul trecut, aici au luat nastere soparle din specia komodo, o caprioara pudu – cea mai mica specie de caprioare din lume – girafe Rothschild (o specie pe cale de disparitie) si mai multe broaste testoase-leopard.


Schönbrunner Zoo, Austria
Fondata in 1752, Schönbrunner Zoo este cea mai veche gradina zoologica din lume. Printre cele mai renumite atractii se numara casa in care se simuleaza ploaia in junglele din Borneo, la fel ca si noul Arctic Polarium, unde vizitatorii pot saruta prietenosii pinguini si simpaticele foci in inconfundabilul stil al eschimosilor. Pentru a va face o imagine si mai completa, va recomandam sa asistati la momentele in care sunt hraniti si ingrijiti elefantii africani, leii de mare sau vulturii egipteni.