Membri
În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care şase membri fondatori din 1958:
Alte 21 state au aderat succesiv:
Alte patru ţări, Croaţia, Republica Macedonia, Turcia (asociată din 1963 şi în uniune vamală din 1996) şi Republica Moldova sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană.
România şi Bulgaria au devenit state membre cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007. Cele două state au îndeplinit criteriile de aderare iar Tratatul de aderare a Republicii Bulgare şi României, semnat de reprezentanţii statelor membre UE şi de cei ai României şi Bulgariei la Abaţia Neumünster din Luxemburg la 25 aprilie 2005, a fost ratificat de parlamentele naţionale ale tuturor statelor membre ale UE.
Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambiţiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuşi, analiştii consideră ca această ţară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice şi sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de ţară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privinţa drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorităţii kurde şi a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuşi, datorită diferenţelor religioase şi culturale în relaţie cu restul Europei, Turcia se loveşte de o opoziţie puternică din partea guvernelor conservatoare şi religioase ale statelor membre, în special Franţa, Germania, Austria, Grecia, Cipru şi Slovenia.
Croaţia este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deşi procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croaţiei cu Tribunal internaţional pentru crime de război de la Haga. La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică ex-iugoslavă care câştigă acest statut.
Trei dintre statele AELS (EFTA), Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, sunt membre ale Spaţiului Economic European (SEE/EEA), statut care le permite acestora participarea în cea mai mare parte a aspectelor pieţei unice a EU, fără obligaţia de a adera. Elveţia, cel de-al patrulea stat EFTA, a respins participarea în EEA printr-un referendum, dar a stabilit mai multe tratate bilaterale, care au un rol similar.
Pentru a putea adapta instituţiile europene la o uniune cu 25 de state, au fost prevăzute câteva modificări în Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare în 2003.
Teritoriul şi populaţia UE au crescut, printre altele, şi după reunificarea germană din 1990, în timp ce înainte fuseseră diminuate (mai ales suprafaţa) prin retragerea Groenlandei (parte a Danemarcei), în 1985, după un referendum negativ.
[modifică] Teritoriu
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
[modifică] Istorie
Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţiei statelor naţionale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar mai târziu a fost cucerită şi condusă de Imperiul Roman, centrat în Mediterană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forţa. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare şi Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o singură administraţie pentru sute de ani. Uniunea vamală a lui Napoleon şi mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenţă tranzitorie.
Dată fiind diversitatea lingvistică şi culturală a Europei, aceste încercări au implicat, de obicei, ocupaţia militară a naţiunilor, conducând la instabilitate; unele încercări, însă, au durat mii de ani şi au fost însoţite de progrese economice şi tehnologice, aşa cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman în timpul aşa-numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri pentru o unificare paşnică prin cooperare şi egalitatea statutului de membru a fost făcută de Victor Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de Primul şi Al Doilea Război Mondial, necesitatea formării unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Europene a crescut, din cauza voinţei de a reconstrui Europa şi de a elimina posibilitatea unui nou război. Acest sentiment a dus, în cele din urmă, la formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Germania (de vest), Franţa, Italia şi ţările din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea, în aprilie 1951, a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.
| Istoria, structura şi tratatele Uniunii Europene | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1952 | 1958 | 1967 | 1993 | 1999 | 2003 | ? | |||
| Comunităţile Europene: CECO, CEE, Euratom | Uniunea Europeană (UE) | ||||||||
| Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) | |||||||||
| Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) | |||||||||
| Comunitatea Economică Europeană (CEE) | Comunitatea Europeană (CE) | ||||||||
| Justiţie şi afaceri interne (JAI) | |||||||||
| Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP) | |||||||||
| Politica externă şi de securitate comună (PESC) | |||||||||
| Tratatul de la Paris | Tratatele de la Roma | Tratatul de fuziune | Tratatul de la Maastricht | Tratatul de la Amsterdam | Tratatul de la Nisa | Tratatul de la Lisabona | |||
| "TREI PILONI" - Comunităţile Europene (CE, Euratom), Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), Justiţie şi Afaceri Interne | |||||||||
Prima uniune vamală totală, denumită iniţial drept Comunitatea Economică Europeană (informal chiar şi Piaţa Comună), a fost creată prin Tratatul de la Roma, în 1957, şi implementată la 1 ianuarie 1958. Aceasta din urmă s-a transformat în Comunitatea Europeană, care este, în prezent, "primul pilon" al Uniunii Europene. UE a evoluat dintr-un organ comercial într-un parteneriat economic şi politic. Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale Comunităţii Europene a Tratatului de la Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1993. Ca preşedinte al Convenţiei pentru Viitorul Europei, fostul preşedinte francez Valéry Giscard d'Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii Europene în Europa Unită, dar această moţiune nu a fost aprobată.
[modifică] Integrarea României în Uniunea Europeană
România a fost prima ţară din Europa Centrală şi de Est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană. În 1974, o înţelegere a inclus România în Sistem Generalizat de Preferinţe al Comunităţii iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980.
Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995. În iulie 1997, Comisia şi-a publicat "Opinia asupra solicitării României de a deveni membră a Uniunii Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiţia îmbunătăţirii situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.
Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Salonic (Thessaloniki) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv.
În Raportul de ţară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul popularilor creştin-democraţi, se menţionează că "Finalizarea negocierilor de aderare la sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în aplicare a reformei". Recomandările destinate autorităţilor române privesc: măsurile anticorupţie, independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.
Amendamentul 19 al aceluiaşi raport a dat cele mai multe emoţii la Bucureşti, deoarece în acesta se propunea, iniţial, suspendarea negocierilor cu România. "Parlamentul European cere Comisiei o analiză detaliată şi o monitorizare permanentă a problemelor menţionate în raport şi raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei şi Consiliului să reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma această ţară către un stat de drept. (...) Cere Comisiei să stabilească de urgenţă un plan pentru o monitorizare mai bună şi mai eficientă a implementării acelei părţi a legislaţiei europene deja adoptate de România, în special în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne", se arată în amendament.
După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câştig de cauză, însă s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacţionat imediat prin realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârşitul anului şi pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privinţa României iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria şi celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune şi că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului.
România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 18 decembrie 2004. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg, iar cele două ţări au aderat la 1 ianuarie 2007.
[modifică] Structura UE
| Consiliul European (funcţional şi juridic este supraordonat organelor UE, nefiind un organ UE) | Comisia Europeană | Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) | Parlamentul European |
 |  |  |  |
|
|
|
|
[modifică] Parlamentul European
Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea reprezentativă a celor 460 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene, urmând ca după extinderea din 2007 să reprezinte aproape 490 de milioane de europeni. În mare, tendinţele europene din statele membre se reflectă în fracţiunile politice de pe scena europeană.
Parlamentul are trei puteri importante:
- Puterea legislativă reprezintă adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonanţe, decizii).
- Puterea bugetară, deci poate să exercite o influenţă asupra cheltuielilor comunităţii.
- Puterea de supraveghere democratică se exercită asupra Comisiei Europene. PE îşi spune părerea despre numirea membrilor comisiei şi poate să depună o moţiune împotriva acesteia.
În 2005, România avea 35 de observatori în parlament, iar din 1 ianuarie 2007, numărul acestora a scăzut la 33, dar aceştia au primit drepturi egale cu cele ale oricăror parlamentari europeni.
[modifică] Însemnele Uniunii Europene
Simbolurile Uniunii Europene se referă la drapelul, imnul, deviza şi moneda acesteia, conform Articolului IV-1 din proiectul de constituţie europeană.
- Drapelul Uniunii Europene este un cerc format din douasprezece stele, pe fond albastru,
- Imnul Uniunii Europene este extras din Simfonia a 9-a, Odă Bucuriei de Ludwig van Beethoven,
- Deviza este Uniţi în diversitate (deviza actuală este Unitate în diversitate), iar
- Moneda acesteia este euro.
[modifică] Constituţia Europeană
Pe 18 iulie 2003, proiectul final al tratatului constituţional (oficial Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa) pentru Uniunea Europeană a fost publicat în Praesidiumul Convenţiei pentru Viitorul Europei.
Constituţia a intrat într-un proces de ratificare în toate cele 25 de state membre. După o serie de rezultate pozitive, Tratatul de instituire a Constituţiei a fost respins prin referendumuri negative în Franţa şi Olanda. Ulterior, tratatul a trecut în referendumul luxemburghez, după care procesul de ratificare a fost suspendat.
Vezi şi: Europa, Euro, Extinderea Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Negocierile cu România
[modifică] Economia UE
Dacă Uniunea este luată ca o entitate de sine stătătoare, ea are cea mai mare economie din lume cu un produs intern brut în 2004 de 12.332.296 milioane de dolari (PPC). Este preconizat ca economia UE să crească în următorul deceniu, prin aderarea unor state noi - în special datorită faptului că noile state sunt de obicei mai sărace ca media europeană, urmând ca rapida creştere a PIB-ului în interiorul uniunii să contribuie la dinamica Europei unite. Totuşi, se estimează că zona Euro va creşte doar cu puţin peste 1 la sută pe an 1, în timp ce alte state bine industrializate, cum sunt Statele Unite vor creşte de trei ori pe atât, cu o medie de 3.2% pe an. 2.
[modifică] Nivelul de trai
Mai jos se află un tabel, care prezintă PIB-ul nominal total, PIB-ul nominal per capita, PIB-ul per capita (PPP) în funcţie de cel mediu pe uniune pentru cele 25 de state membre, pentru întreaga Uniune, pentru România şi Bulgaria care au aderat la 1 ianuarie 2007 şi pentru Republica Moldova (cu rol comparativ). Datele sunt estimări pentru 2005 ale Fondului Monetar Internaţional.
| Stat | Anul integrării | Populaţie (Mil.) | Suprafaţă (km²) | PIB 2006 (Mld. dolari intl.) | PIB per capita (dolari intl.) | PIB per capita (PPC¹) EU15=100 | Locuri² 2005 | Contribuţii la buget (2005) |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 Austria | 1995 | 8,1 | 83.858 | 306,83 | 37.688 | 111,4 | 18 | 2.209 |
 Belgia | 1958 | 10,4 | 30.510 | 364,98 | 35.068 | 105,8 | 24 | 4.091 |
 Danemarca | 1973 | 5,4 | 43.094 | 252,46 | 46.691 | 117,9 | 14 | 2.066 |
 Finlanda | 1995 | 5,2 | 337.030 | 190,92 | 36.522 | 104,7 | 14 | 1.512 |
 Franţa | 1958 | 59,6 | 547.030 | 2113,42 | 33.855 | 98,5 | 78 | 16.888 |
 Germania | 1958/1990 | 82,4 | 357.021 | 2799,75 | 33.785 | 102,4 | 99 | 21.313 |
 Grecia | 1981 | 11,0 | 131.940 | 219,58 | 20.006 | 73,1 | 24 | 1.848 |
 Irlanda | 1973 | 4,0 | 70.280 | 200,10 | 48.753 | 135,9 | 13 | 1.366 |
 Italia | 1958 | 57,3 | 301.320 | 1718,90 | 29.635 | 99,2 | 78 | 13.996 |
 Luxemburg | 1958 | 0,4 | 2.586 | 33,57 | 73.147 | 226,9 | 6 | 238 |
 Portugalia | 1986 | 10,5 | 92.931 | 229,88 | 22,677 | 65,8 | 24 | 1.385 |
 Ţările de Jos | 1958 | 16,2 | 41.526 | 622,77 | 38.180 | 103,8 | 27 | 5.412 |
 Regatul Unit | 1973 | 59,3 | 244.820 | 2196,83 | 36.429 | 102,6 | 78 | 12.339 |
 Spania | 1986 | 41,6 | 504.782 | 1124,46 | 27.175 | 84,2 | 54 | 8.901 |
 Suedia | 1995 | 8,9 | 449.964 | 354,02 | 39.101 | 100,3 | 19 | 2.817 |
| Total (UE-15) | - | 380,3 | 3.283.692 | 12672,41 | 33.234 | 100 | 570 | 96.381 |
 Bulgaria | 2007 | 7,7 | 111.001 | 25,80 | 3.328 | 31,3 | 18 | - |
 Cipru | 2004 | 0,7 | 9.250 | 16,90 | 20.866 | 70,2 | 6 | 157 |
 Estonia | 2004 | 1,4 | 45.226 | 12,73 | 9.424 | 55,9 | 6 | 99 |
 Letonia | 2004 | 2,3 | 64.589 | 15,72 | 6.793 | 44,3 | 9 | 126 |
 Lituania | 2004 | 3,5 | 65.200 | 24,89 | 7.268 | 48,7 | 13 | 211 |
 Malta | 2004 | 0,4 | 316 | 5,43 | 13.742 | 67,9 | 5 | 51 |
 Polonia | 2004 | 38,2 | 312.685 | 285,71 | 7.487 | 45,6 | 54 | 2.367 |
 Cehia | 2004 | 10,2 | 78.866 | 121,79 | 11.929 | 66,2 | 24 | 999 |
 România | 2007 | 22,1 | 238.391 | 79,91 | 3.603 | 28,0 | 35 | - |
 Slovacia | 2004 | 5,4 | 48.845 | 46,23 | 8.549 | 54,7 | 14 | 382 |
 Slovenia | 2004 | 2,0 | 20.253 | 36,94 | 18.527 | 73,7 | 7 | 285 |
 Ungaria | 2004 | 10,1 | 93.030 | 107,93 | 11.059 | 56,5 | 24 | 896 |
| Total (UE-27) | - | 484,3 | 4.322.989 | 13452,39 | 27.776 | 88,2 | 785 | - |
 Moldova 3 | - | 3,6 | 33.843 | 2,98 | 828 | 7,7 | - | - |
| 1 PPC: Indexul de volum al PIB în funcţie de paritatea puterii de cumpărare per capita este afişat relativ la media Uniunii Europene (UE15), care a fost stabilită la 100. Dacă valoarea atribuită unui stat este mai mare de 100, atunci acest stat are un PIB per capita peste media UE şi viceversa. Valorile se bazează pe o sursă Eurostat. 2 Locuri:La 1 ianuarie 2007. | ||||||||
[modifică] Industria
Industria europeană a cosmeticelor are o valoare ce depăşeşte 35 miliarde Euro pe an, este foarte inovativă şi, în medie, companiile de cosmetice înlocuiesc sau aduc îmbunătăţiri pentru peste 25% dintre produse în fiecare an.[1]
[modifică] Infrastructura
UE depune eforturi pentru îmbunătăţirea infrastructurii transfrontaliere, de exemplu prin intermediul reţelelor transeuropene (TEN). Proiectele din cadrul TEN includ tunelul de sub Canalul Mânecii, LGV Est, tunelul feroviar Frejus, Podul Oresund şi tunelul Brenner. În 2001 s-a estimat că până în 2010 reţeaua va acoperi: 75.200 km de drumuri, 78.000 km de căi ferate, 330 de aeroporturi, 270 de porturi maritime şi 210 porturi interne.[2][3]
Politicile europene de dezvoltare a reţelelor de transport vor creşte presiunea asupra mediului înconjurător în numeroase regiuni ale uniunii. În ţările membre care au aderat după 2004, problema majoră constă în congestionarea traficului şi poluare. După recenta extindere, noile state care au aderat începând cu 2004 au adus în plus şi problema transportului de zi cu zi a călătorilor.[4] Reţeaua poloneză de drumuri, în special, se afla în condiţii deficitare: la aderarea Poloniei, 4600 de drumuri necesitau lucrări de amenajare şi consolidare în conformitate cu standardele şi prevederile Uniunii Europene, cu un cost total de aproximativ 17 miliarde de euro.[5]
Un alt proiect de infrastructură este sistemul de poziţionare Galileo, o propunere de navigaţie globală prin satelit, care urmează să fie construit de către Uniunea Europeană şi a lansat de către Agenţia Spaţială Europeană (ESA), putând să fie operaţional până în 2010. Proiectul a fost lansat parţial pentru a reduce dependenţa faţă de Statele Unite ale Americii (care deţine sistemul Global Positioning System), dar, de asemenea, şi pentru a oferi o acoperire mai completă la nivel mondial şi pentru a permite o precizie mult mai mare, dată fiind vechimea sistemului GPS.[6] Iniţiativa a fost însă criticată din cauza costurilor, a întârzierilor, precum şi din cazua lipsei de utilitate, având în vedere existenţa actualului sistem GPS.[7]
[modifică] Agricultura
Pentru anul 2008 este preconizată o producţie de 57,6 milioane de tone de porumb, cu aproape 10 milioane de tone peste producţia din 2007, creştere datorată extinderii suprafeţei cultivate şi randamentelor superioare[8].
[modifică] Sectorul energetic
Rusia furnizează 40% din gazul importat de UE, iar 80% din acesta tranzitează Ucraina[9]
[modifică] Forţa de muncă
Restricţii de lucru impuse cetăţenilor români şi bulgari
Milioane de est-europeni au emigrat în ultimii ani spre Occident, iar această situaţie a condus la limitarea dezvoltării economice a ţărilor lor. Aproximativ 1,5 milioane de persoane au părăsit Polonia după aderarea la UE în 2004, iar Lituania a pierdut 350.000 de persoane, zece la sută din populaţie[10].
Rata şomajului în Uniunea Europeană a fost de 7,1% în anul 2007[11].
[modifică] Galerie de imagini
 |  |  |  |
 |  |
[modifică] Vezi şi
[modifică] Note
- ^ Comisia Europeană a lansat o nouă bază de date a ingredientelor produselor cosmetice.
- ^ Comisia Europeană (1 octombrie 2003). „The trans-European transport network: new guidelines and financial rules” (în engleză) (PDF). Portalul Europa. http://ec.europa.eu/ten/transport/revision/doc/revision_1692_memo_en.pdf. Accesat la 15 august 2007.
- ^ Mirea, Silvia. „The trans-European transport network: new guidelines and financial rules” (în engleză). The Railway Journal. http://www.cfr.ro/jf/engleza/0304/ten-t.htm. Accesat la 15 august 2007.
- ^ „White Paper on Transport” (în engleză). Euractiv. 22 septembrie 2004. http://www.euractiv.com/en/transport/white-paper-transport/article-129628. Accesat la 15 august 2007.
- ^ „Transport – How Quickly will Polish Roads Improve After Accession” (în engleză). Urząd Komitetu Integracji Europejskiej. 29 mai 2003. http://www.ukie.gov.pl/WWW/en.nsf/0/574AB36381D2F551C1256E82004F9470?Open. Accesat la 15 august 2007.
- ^ Barrot, Jacques. „Jacques Barrot Home Page, Commission vice president for transport” (în engleză). Portalul Europa. http://ec.europa.eu/commission_barroso/barrot/index_en.htm. Accesat la 21 iulie 2007.
- ^ McKie, Robin (15 iulie 2007). „Sat-nav rival could crash and burn” (în engleză). Londra: Guardian. http://www.guardian.co.uk/science/2007/jul/15/spaceexploration.europeanunion. Accesat la 11a ugust 2007.
- ^ Recoltele-record ar putea ieftini mancarea
- ^ Rusia taie gazul Europei: România pierde Isaccea 2, accesat la 10 ianuarie 2009
- ^ Românii calificaţi migrează spre ţările occidentale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu